Marele Manipulator si asasinarea lui Culianu, Ceausescu, Iorga Ion Coja

Marele Manipulator si asasinarea lui Culianu, Ceausescu, Iorga!

…un val de mare sculptat umbla prin Bucuresti si se numeste ION COJA. Uneori, de foarte putine ori, cand se apuca sa ciopleasca destine din lutul pe care-l fura stepei, marea da la iveala vlajgani ca ION COJA, care nu implora niciodata pe nimeni, ci-si smulg din intamplarile ce alcatuiesc o viata de om. ION COJA apartine marii ca si luna, corabia lui de nunta. Ion Coja

"Situatia grea a Bulgariei de astazi, oricat ar fi de trist sa o recunoastem, aminteste tot mai mult de Romania anilor '80, cand Ceausescu incerca sa obtina independenta financiara a tarii, se arata intr-un comentariu aparut in cotidianul bulgar TRUD, preluat de Mediafax. Romanii au reusit atunci sa achite datoriile externe, in valoare de 13 miliarde de dolari, suma care este aproape identica cu actualele datorii ale bulgarilor fata de bancile occidentale. In decembrie 1989 Ceausescu le-a mai lasat celor care l-au impuscat foarte repede, aproape trei miliarde de dolari in rezerva valutara a tarii. Romania a intrat in Guiness Book of records ca prima tara care a reusit sa-si achite datoriile externe, scrie TRUD."

Fragment din carte:

…nu era pe gustul meu dizidenta pe care o facea Aurel Dragos Munteanu. Trimisese niste scrisori la „Europa libera”, nu spunea mare lucru în ele. Eu aveam deziluzia mea cu „Europa libera”, care nu-mi difuzase pe post texte mult mai dure. În plus, Petre Tutea însusi nu agrea ispravile lui Aurel Dragos Munteanu.

Am asistat la o discutie între ei, n-avea nici o încredere Tutea în sprijinul si bunele intentii ale Occidentului fata de noi, fata de România!… Mi se pare logic sa interpretez prezenta lui Plesu, Dan Petrescu, Aurel Dragos Munteanu si a altor dizidenti în primul guvern postceausist ca pe o dovada ca facusera parte, ca dizidenti, din scenariul de pregatire a lui decembrie 1989, iar cei ce pregatisera acest eveniment l-au controlat în continuare, atât în desfasurarea celor petrecute atunci, cât si în urmarile provocate.

Evident, cine hotarîse înca din septembrie 1989 care va fi alcatuirea primelor structuri ale puterii, nu puteau fi decât aceleasi persoane sau aceeasi institutie care va controla si desfasurarea revolutiei noastre, impunându-i cele hotarîte înca din septembrie 1989!

— Sau poate si mai dinainte, daca spuneti ca discutia cu Aurel Dragos Munteanu a fost în februarie 1989! Cine a luat aceste hotarîri?

— Deocamdata deduc ca Ioan Petru Culianu, într-o forma sau alta, aflase un „secret” al acestei institutii, stia ca Dan Petrescu si Andrei Plesu vor fi propulsati de „cooperativa” în fotolii ministeriale! Ba chiar stia asta si nu se sfia, adica nu se temea sa divulge acest secret! Sa-l faca public! Stia ca este inevitabil sa se produca ce urma sa se petreaca în România! Iar mai apoi, dupa, dupa ’89, deziluzia lui Nené îi va avea în vedere pe cei care aranjasera desfasurarea evenimentelor din decembrie 1989, si-si trasesera toate beneficiile si onorurile!

— Daca înteleg bine, în ipoteza ca Ioan Petru Culianu a fost asasinat de o „institutie” despre care marele profesor ajunsese sa stie prea multe, cel mai probabil ar fi ca acea institutie sa fie exact aceea care a pus la cale revolutia din România, din Decembrie 1989!

— N-ai rationat gresit, dimpotriva!

— Mai pe scurt spus, cei ce l-au omorît pe Ceausescu sunt si cei care l-au asasinat pe Culianu!

— O-ho-ho!… Arzi etapele demonstratiei, domnule! Ia-o mai domol! Fraza asta o pregatisem pentru finalul dialogului nostru!

— O „pregatiseti”? Adica ma manipulati?!

— As fi vrut eu, dar n-a mers!… Însa, hai sa ne întoarcem putin, sunt de facut doua precizari. Una: nu e sigur ca e vorba de a sti prea multe!… Nu este exclus ca sa fie vorba de un dezacord! Aflând la un moment dat ce a aflat despre „institutie”, Culianu sa se fi opus, revoltat de ceea ce a înteles ca este menirea institutiei! Sau sa fi cazut la vreo întelegere cu „aia” înainte de a-i sti exact ce le poate pielea! Ce scopuri urmaresc! Si sa fi rupt întelegerea si sa intentioneze o dezicere, poate chiar publica. Ceea ce, pentru „aia”, însemna tradare.