Plagiatul la români

O „tristă antologie“, „o lucrare trist-amuzantă“ a definit plastic Dorin Tudoran acest volum.
Cartea este, de fapt, o mică istorie a plagiatului în texte polemice. Fenomenul pare nemuritor şi se produce cu periodicitatea obscură a seismelor. Tectonica acestor mişcări pune în alertă corporaţia literaţilor, formaţie suspicioasă şi puţin calmă prin statutul ei, dar deosebit de turbulentă în cazuri de forţă majoră. Plagiatul e tocmai un caz de forţă majoră. Fiecare dintre aceste acuze – întemeiate sau nu – a iscat valuri de polemici în care acuzatori şi apărători au încercat să-şi susţină partea lor de adevăr. Unele luări de atitudine au făcut proba nevinovăţiei celui incriminat. Aşa s-a întîmplat în clasicul „caz“ I. L. Caragiale, cînd acuzatorul, în urma cercetărilor şi a strălucitei pledoarii ale lui B. Delavrancea, a ajuns el însuşi pe banca acuzaţilor.
Alte discuţii aprinse au demonstrat ceea ce era de demonstrat – furtul literar. Este sonorul caz E. Barbu.
Schimbul de replici Lucian Blaga – Dan Botta, instigat de orgoliul rănit al celui de al doilea, este un duel penibil între două personalităţi marcante ale culturii române, ultimul cuvînt aparţinînd poetului Nebănuitelor trepte.
„Cazul“ Coşbuc era lăsat însă de contemporani în incertitudine, lucrurile clarificîndu-se abia peste un secol, cînd N. Georgescu elucida pe deplin o situaţie pînă atunci echivocă. „Clasicizarea“ poetului, survenită în timp, a fost un argument în plus în favoarea lui Coşbuc.
Ultima mare polemică provocată de investigaţiile doamnei Marta Petreu avea un caracter retroactiv – de la producerea plagiatului pînă la interpretarea lui acuzator-critică trecuse mai mult de o jumătate de secol. Această întîrziere istorică nu a diminuat însă în nici un fel patetismul replicilor: forma postumă a lui Nae Ionescu era prea mare şi fapta părea prea puţin verosimilă pentru admiratorii săi. Adeverirea plagiatului însemna înainte de toate dărîmarea ultimului mit naţional. Intervenţia lucidă şi inechivocă a lui N. Manolescu a pus punctul pe i şi a calmat spiritele.
În sumarul cărţii veţi găsi şi alte cazuri incitante: C. Negruzzi, A. Donici, Al. Piru, I. Gheorghe.
Cartea se citeşte cu mult interes şi se adresează tuturor celor care se interesează de literatură şi de istoria ei.