Fuga. Incursiuni autobiografice - Silvia Cinca

Fuga. Incursiuni autobiografice - Silvia Cinca

"Ora doua noaptea. O masina inchiriata ne ducea, spre stergerea urmelor la Salonic. Lasam o viata, o mama, lasam oamenii pe care-i iubeam, tara care-mi incalzise, atat cat se putea, anii copilariei. Lasam prietenii si amintirile. Lasam totul. Acum, mintea mea intelegea ce inseamna totul. Aveam insa cu mine copiii. Aveam familia, cum spunea mama.
Inaintea mea o ceata densa prin care nu distingeam nimic. Era necunoscutul, era teama, era Lumea Noua catre care multi alearga nebuneste sa inplineasca un ideal. Mi-am amintit de fuga din sat a mamei. Motivatia ei era iubirea. Motivatia mea? Era foarte diferita. Fugeam de fiara comunista care-si labarta ghiarele tot mai mult si tot mai adanc in viata si libertatea oamenilor. Distrugea incetul cu incetul tot ceea ce era mai frumos in sufletul omului - increderea in cei din jur, iubirea si comunicarea, libertatea."