Fost-a Om trimis De Dumnezeu - Parintele Arsenie Boca

Fost-a Om trimis De Dumnezeu - Parintele Arsenie Boca

Cartea aceasta este inca o minune a Parintelui Arsenie Boca. Dupa volumul „Sfantul Ardealului”, aparut nu cu multa vreme in urma in cadrul Editurii Agnos, marturiile pe care le veti regasi aici s-au oranduit de la sine intre copertele unei noi carti. Fost-a om trimis de Dumnezeu e mai mult decat o culegere de interviuri; e un dialog legitim cu cei care, ajunsi, intr-un fel sau altul, in conjunctie cu Parintele Arsenie, nu pot sa nu dea seama si celorlalti de ceea ce adesea le spunea Sfantul din inima de Ardeal: calea Ortodoxiei nu e imposibila. Ci tocmai acest imposibil e Calea de a ajunge biruitori la Hristos!
De aceea, Ortodoxia si-a redefinit, inca o data, la vremea incercarii, marturia de jertfa si credinciosie, prin covarsitoarea prezenta a Parintelui Arsenie. Ca un organism cibernetic, ce isi semnifica si resemnifica mereu continuturile, prin bogatia harismelor pe care, din vreme in vreme, Dumnezeu le daruieste unor oameni, pentru a-L inlocui, a-i face voia Sa intre semeni.
Am cunoscut, cu acest prilej, oameni cu adevarat minunati, suflete frematand de dragoste si credinciosie. Lor li se datoreaza aceasta carte. Fie doar pentru atat, si demersul si-a implinit sensul. Tin sa le multumesc autorilor acestui volum, fara de care dimensiunea hagiografica a Parintelui Arsenie ar fi fost ceva mai saracita, in detaliile ce o instructureaza. Multumesc, totodata, Constantei Abalasei Donosa, pentru generozitatea cu care a raspuns invitatie de a ne fi alaturi prin realizarea copertei acestor culegeri de marturii.
Cartii acesteia ii vor urma altele… Pentru ca Parintele Arsenie e in continua lucrare. Si multi, tot mai multi credinciosi dau marturie despre aceasta.
Viata – o stim cu totii – e o cale, nu o destinatie. Parintele Arsenie, prin viata sa, a reusit sa descifreze harta spre aceasta Destinatie. Fie-ne, de aceea, indrumator si sprijin pe Cale, fiecaruia dintre noi…

Romeo PETRASCIUC

Cand Dumnezeu iubeste un popor, ii trimite profeti

Dintre multele icoane adapostite pe iconostasul evlaviei populare, in Ardeal si nu doar, chipul Parintelui Arsenie Boca este de departe cel mai aproape de inima plina de ravna evanghelica a poporului. Fie ca urci creasta de mireasma cereasca a Prislopului, fie in lentila de piatra a Ferestrei Fagarasului, in puntea de istorie a Densusului ori in lucirea de geniu a filigranului teologic de la Draganescu, Parintele Arsenie Boca respira cu tine. Simti ocrotirea lui, modul lui de a se odihni in Duhul Sfant. O simti si daca nu esti contemporan la modul temporal, pentru ca Duhul Sfant ii face pe Sfintii Sai mereu contemporani in duh si adevar cu toti cei ravnitori si bucurosi de cautarea sfinteniei. Iata-i indemnul: „Desavarsirea si iubirea de vrajmasi nu sunt nici macar sfaturi evanghelice; sunt porunci. Prin urmare, cu implinirea sau neimplinirea lor, stam sau cadem din crestinism. Sa nu descurajeze nimeni; fiecare pe masura sa, pe care trebuie sa o ajunga. Pe ce cunoastem aceasta? Pe cele ce ni se intampla; pe cele ce ne vin fiecaruia sa le trecem, tinand seama de aceste doua porunci. Providenta conlucra cu noi pentru desavarsirea noastra: prin toate imprejurarile grele, din care nu putem iesi teferi decat lepadandu-ne de noi insine, ducand o cruce in fiecare zi si imbiati cu potrivnici, plini de ura, capabili sa ne dezlege de viata aceasta. Daca nu intelegem teserea Providentei, care urmareste desavarsirea noastra, prin tot felul de incercari inevitabile, atunci cadem in parerea ca desavarsirea noastra trebuie sa ne-o facem noi, ceea ce e o trufie fara seaman. Incremenim desavarsirea intr-o problema ”. De aici importanta unor atari volume de marturii, din capacitatea interlocutorilor de a tese pe firul transparentei Duhului Sfant icoana Parintelui. Nevoia unor astfel de interludii in bucuroasa partasie cu Parintele Arsenie tine de o harisma uitata de noi, a memoriei care reincarca nadejdea. Cum minunat ne spune Icosul Rusaliilor: „Grabnica si statornica mangaiere robilor Tai da-le, Iisuse, cand se intristeaza duhurile noastre. Nu parasi sufletele noastre in necazuri, nu Te departa de cugetele noastre in primejdii, ci pururea ne intampina pe noi. Apropie-te de noi, apropie-te. Cel ce esti pretutindenea; precum si cu Apostolii Tai ai fost pururea, asa si cu noi, cei ce Te dorim, uneste-Te, Indurate; ca fiind uniti cu Tine, sa laudam si sa slavim pe Duhul cel Sfant”. Pentru ca, la vremea innebunirii atee a unei mari parti din Europa, Parintele ne-a fost daruit drept statornica mangaiere. Cum minunat se exprima Aspazia cea otelita in Duhul rabdarii prigoanei: Parintele Arsenie ma privea cu vesnicia!
Prietenului meu Romeo Petrasciuc ii revine onoarea aceasta de a recupera fibre de vitralii, de a le reda cititorului si rugatorului roman. Nu e vorba, nici in cartea aceasta, nici in cea intitulata, dupa adevar, Parintele Arsenie Boca. „Sfantul Ardealului” (Agnos, 2012), de texte arseniene traforate din materialul existent ori cunoscut al operei Parintelui. Ci de modul in care a marcat vieti, a biruit indoieli ori a tratat anemii sufletesti. Un fel de Manual de Pastorala, deloc scolastic si deloc pentru scolari, dar nici simplist, pastrand in taina cuvintelor rostite o serie de trairi de nerostit. In satele Fagarasului ori ale Tarii Barsei, in tronul Arhieresc centrat pe Mittel Europa, in racoarea unei vieti – cum sunt doua minunate icoane feminine in volumul de fata –, in vietile povestitorilor marturisitori, Parintele este viu, este parte integranta a lucrarii Duhului Sfant in viata Tarii. Sub negura, un soare.
Nu este cuprinsa nici in obiectivul lucrarii acesteia si nici in materialele cuprinse deja intr-un al treilea volum de interviuri (care va aparea in curand) vreo dorinta de exacerbare a chipului duhovnicesc al Parintelui Arsenie Boca. Parintele nu poate fi impus insa teologiei viitorului, vietii duhovnicesti a Bisericii, doar cu reactii emotionale. Or, astfel de pietre de pret, decantate in timp si reasezate in memoria nadajduitoare a unui popor saracit de valori, nu pot prinde decat bine. In Hristos, a citi randurile despre oamenii Lui, care au suspendat nebunia ucigatoare de suflet, confirmand lucrarea Duhului Sfant in Neamul romanesc, nu poate fi decat nadajduitoare. Arheologia propusa de Romeo Petrasciuc in satele si orasele noastre, in manastiri ori locuri insingurate, e obligatorie. Generatiile celor ce l-au cunoscut pe Parintele sunt tot mai rasfirate, diluate in marea vietii, parte ramanand drept marturie, parte trecand pragul vesniciei, marturisiti de Hristos ca prieteni ai Sai. Sunt inca filoane de diamant duhovnicesc neexplorate de interogatia omului tanar. Toti sunt gazde excelente, dispuse oricand sa vorbeasca despre Parintele. E o bucurie pentru ei pretuirea Bisericii! Ei nu au nevoie de confirmari. Pentru ei, Parintele Arsenie Boca este grabnica si statornica mangaiere a Duhului Sfant.