Zero. Istoria terorismului

la începutul secolului 20 îşi face intrarea pentru prima dată revoluţionarul pur al distrugerii, nihilistul insensibil la suferinţa umană; necerând şi neoferind niciodată îndurare, neavând alt scop decât distrugerea, el a lăsat pe pământ urme de neşters, primele două dintre cele mai distructive mişcări revoluţionare fiind influenţate de către el, iar fără el poate că aceste mişcări nu ar fi existat niciodată.

Arma principală a terorii este dezumanizarea; ea se hrăneşte cu secrete, batjocură, ameninţări şi zvonuri; nu îndrăzneşte niciodată să se arate la lumina zilei, deoarece astfel ar fi văzută aşa cum este cu adevărat, atât de dispreţuiroare şi de ofensivă faţă de demnitatea umană, încât ar fi abolită de către furia trezită a poporului.

Aşa cum teroarea îşi asigură supravieţuirea doar prin creşterea câmpului său de iresponsabilitate, tot la fel libertatea îşi asigură supravieţuirea prin creşterea câmpului său de responsabilitate, prin permiterea unor libertăţi din ce în ce mai mari în cadrul legii.

Dar atacul împotriva nihilismului trebuie purtat prin intermediul a ceva mult mai implacabil decât propriul nostru exemplu.

Orice armă psihologică - radio, film, învăţătura din şcoli şi universităţi, ziare - trebuie să fie plasate în slujba celor care luptă împotriva conspiraţiei nihiliste, iar aceste arme trebuie ascuţite bine.

Grupuri întregi de oameni liberi trebuie să fie trimise peste tot, pentru a reprezenta democraţia, în lupta sa împotriva nihilismului

RECENZII