Utopia
Preț: 10,00 lei
Disponibilitate: stoc indisponibil
Autor: Thomas Morus
ISBN: 978-973-9349-88-8
Editura: Mondero
Anul publicării: 2009
Ediția: a III-a
Pagini: 168
Format: 14,5 x 20
Categoria: Beletristica
DESCRIERE
În 1515 Morus a scris cea mai faimoasă şi controversată operă a sa, „Utopia", un roman în care un călător imaginar, Raphael Hythloday (al cărui prenume este o aluzie la Arhanghelul Rafael, purtătorul adevărului, şi al cărui nume înseamnă „cel care vorbeşte fără sens" în greacă), descrie organizarea politică a unei naţiuni insulare imaginare, Utopia (joc de cuvinte între grecul ou-topos, „niciun loc", şi eu-topos, „loc bun") sieşi şi lui Peter Giles. În această carte, oraşul Amaurote este prezentat, printre altele, ca fiind „Cel mai valoros şi mai demn".
În opera sa, Morus contrastează viaţa socială contenţioasă a statelor europene, cu aranjamentele sociale ordonate şi rezonabile ale Utopiei şi ale ţinuturilor din jurul ei (Tallstoria, Nolandia, şi Aircastle). În Utopia, proprietatea privată nu există, şi se practică o toleranţă religioasă aproape absolută. Mesajul principal al operei este necesitatea în primul rând de ordine şi disciplină, mai degrabă decât libertate. Societatea descrisă este aproape totalitariană, şi foarte diferită de ceea ce înţelegem astăzi prin libertate. Este o lume în care încercările de discutare a politicilor publice în afara forumurilor oficiale se poate pedepsi cu moartea.
Există o asemănare cu statul comunist imaginat de Karl Marx mai târziu, în ceea ce priveşte lipsa proprietăţii private, dar în Utopia nu există ateismul considerat de Marx necesar. Mai mult, în Utopia există toleranţă pentru diferite practici religioase, dar nu pentru ateism. Asta deoarece Morus considera că dacă un om nu credea în Dumnezeu sau într-un tip de viaţă după moarte, nu i se putea acorda încredere că va accepta pe cale logică vreo autoritate sau principii care să nu derive din propria persoană.
Este posibil că Morus a ales calea literaturii pentru a descrie o naţiune imaginară, pentru a putea discuta liber probleme politice controversate. Propria lui atitudine privind organizarea descrisă în carte a fost o temă îndelung dezbătută. Deşi pare greu de crezut că Morus, un credincios catolic, ar fi considerat Utopia un model concret de reformare politică, unii critici au speculat că Morus şi-a bazat cartea pe comunalismul monahal bazat pe comunalismul biblic descris în Faptele Apostolilor. Datorită însăşi naturii scrierilor lui Morus, este dificil uneori de făcut diferenţa între pasajele în care autorul este satiric faţă de societate, de cele în care chiar descrie soluţii care corespund viziunii sale.
„Utopia" este considerată premergătoarea speciei utopiei literare, în care diferite „societăţi ideale" sau oraşe perfecte sunt descrise mai mult sau mai puţin amănunţit de autor. Deşi a fost o mişcare tipică Renaşterii, bazată pe redescoperirea conceptelor clasice de societate perfectă, precum în operele lui Platon şi Aristotel, şi combinată cu fineţea retorică a oratoriei epidictice a lui Cicero sau Quintilian, utopianismul a continuat şi după intrarea în Epoca Luminilor.
Utopia dovedeşte că pentru Morus obţinerea armoniei şi o ordine strict ierarhizată erau foarte importante. Toate provocările la adresa uniformizării şi ierarhizării erau considerate periculoase; în termeni practici cel mai mare pericol, din punctul lui de vedere, era cel pe care îl presupuneau ereticii pentru credinţa stabilită. Pentru Morus cel mai important lucru era menţinerea unităţii creştinătăţii. Reforma luterană, care presupunea pericolul fragmentării şi discordiei, a fost pentru Morus ceva de temut.
În opera sa, Morus contrastează viaţa socială contenţioasă a statelor europene, cu aranjamentele sociale ordonate şi rezonabile ale Utopiei şi ale ţinuturilor din jurul ei (Tallstoria, Nolandia, şi Aircastle). În Utopia, proprietatea privată nu există, şi se practică o toleranţă religioasă aproape absolută. Mesajul principal al operei este necesitatea în primul rând de ordine şi disciplină, mai degrabă decât libertate. Societatea descrisă este aproape totalitariană, şi foarte diferită de ceea ce înţelegem astăzi prin libertate. Este o lume în care încercările de discutare a politicilor publice în afara forumurilor oficiale se poate pedepsi cu moartea.
Există o asemănare cu statul comunist imaginat de Karl Marx mai târziu, în ceea ce priveşte lipsa proprietăţii private, dar în Utopia nu există ateismul considerat de Marx necesar. Mai mult, în Utopia există toleranţă pentru diferite practici religioase, dar nu pentru ateism. Asta deoarece Morus considera că dacă un om nu credea în Dumnezeu sau într-un tip de viaţă după moarte, nu i se putea acorda încredere că va accepta pe cale logică vreo autoritate sau principii care să nu derive din propria persoană.
Este posibil că Morus a ales calea literaturii pentru a descrie o naţiune imaginară, pentru a putea discuta liber probleme politice controversate. Propria lui atitudine privind organizarea descrisă în carte a fost o temă îndelung dezbătută. Deşi pare greu de crezut că Morus, un credincios catolic, ar fi considerat Utopia un model concret de reformare politică, unii critici au speculat că Morus şi-a bazat cartea pe comunalismul monahal bazat pe comunalismul biblic descris în Faptele Apostolilor. Datorită însăşi naturii scrierilor lui Morus, este dificil uneori de făcut diferenţa între pasajele în care autorul este satiric faţă de societate, de cele în care chiar descrie soluţii care corespund viziunii sale.
„Utopia" este considerată premergătoarea speciei utopiei literare, în care diferite „societăţi ideale" sau oraşe perfecte sunt descrise mai mult sau mai puţin amănunţit de autor. Deşi a fost o mişcare tipică Renaşterii, bazată pe redescoperirea conceptelor clasice de societate perfectă, precum în operele lui Platon şi Aristotel, şi combinată cu fineţea retorică a oratoriei epidictice a lui Cicero sau Quintilian, utopianismul a continuat şi după intrarea în Epoca Luminilor.
Utopia dovedeşte că pentru Morus obţinerea armoniei şi o ordine strict ierarhizată erau foarte importante. Toate provocările la adresa uniformizării şi ierarhizării erau considerate periculoase; în termeni practici cel mai mare pericol, din punctul lui de vedere, era cel pe care îl presupuneau ereticii pentru credinţa stabilită. Pentru Morus cel mai important lucru era menţinerea unităţii creştinătăţii. Reforma luterană, care presupunea pericolul fragmentării şi discordiei, a fost pentru Morus ceva de temut.
Comenzi telefonice
-Telefon 0724240424
Program
Luni-Vineri 8.00-18.00
Sâmbătă 8.00-14.00
În curând
-
Comandă specială
-Categorii de carte
-Edituri
-Top
-Accesul clienţilor
-Recomandări
-- 54,00 lei
- 49,00 lei
- 54,00 lei
Promoţii
-- 5,00 leiPRP: 17,44 lei
- 10,00 leiPRP: 23,00 lei
- 10,00 leiPRP: 22,00 lei
RECENZII