Ratiune, adevar si istorie

Lucrarea de fata infatiseaza stadiul ideilor filosofice ale lui Putnam la inceputul deceniului IX asupra problemei referintei, asupra raportului minte-corp, problemei realismului si relativismului, dar si asupra altor teme precum raportul fapt-valoare, rationalitatea si problema istoriei etc. Filosofia stiintei este abordata de Putnam indeosebi din perspective disputei dintre realism si emprism. Putnam respinge realismul metafizic, care este legat de teoria adevarului corespondenta, argumentand ca nu exista o perspective absoluta asupra realitatii si adopta realismul intern, potrivit caruia limbajul si realitatea se afla in interactiune, astfel incat, limbajul contribuie la construirea realitatii, dar si realitatea are rolul sau in construirea limbajului.
(Ionel Narita)