Enciclopedia plantelor medicinale cultivate din Romania

În România, dintre plantele care au proprietăţi medicinale, numai, aproximativ, 300 se recoltează şi se valorifică, unele ca materii prime pentru fabrici de medicamente, farmacii, pentru uz intern, altele pentru valorificare în străinătate. Şi totuşi o mare parte din valoarea pe care natura ne–o oferă, an de an, se pierde din lipsa de cunoştinţe sau din dezinteres. De aceea, se impune tot mai mult răspândirea tot mai largă a mijloacelor de cunoaştere şi a tehnicilor de recoltare, cât şi simplificarea procedeelor de prezentare a cunoştinţelor necesare despre plantele medicinale.
Plantele cu efect favorabil asupra organismului omului sau cu efect inhibant asupra unor agenţi patogeni îşi datorează valoarea terapeutică anumitor substanţe. În cazul fiecărei specii de plantă medicinală trebuie cunoscut acea substanţă sau acele substanţe care le asigură valoarea şi care se numesc principii active. Din ansamblul substanţelor ce se găsesc într-o specie numai unele prezintă interes farmaceutic.
La enumerarea substanţelor conţinute de către o specie de plantă medicinală se apelează frecvent la toţi compuşii identificaţi în planta respectivă. Astfel, la o asemenea înşiruire se nominalizează o serie întreagă de compuşi chimici: „planta conţine aminoacizi, grăsimi, zaharuri, amidon, mucilagii, potasiu, etc.”, texte cu care nu se spune nimic fiindcă nu există nici o plantă care să nu conţină substanţe din grupele menţionate. Situaţia se schimbă doar atunci, când substanţa cu pricina se găseşte într-un procent semnificativ mai mare în comparaţie cu alte plante. Cantităţile însemnate de mucilagii din nalbă sau podbal conferă acestor substanţe interes terapeutic. Din întreaga compoziţie chimică a unei specii prezintă interes terapeutic numai substanţele biologic active.
Valoarea produsului vegetal este condiţionată de conţinutul în principii active

RECENZII